Liniste...

Apa curge linistita in umbra perdelei cabinei de dus. Lumina e aprinsa de mult, dar ea tot il asteapta in dreptul ferestrei. Priveste lung afara, unde frigul a inghetat orice fel de miscare. Isi intoarce privirea si pleaca. Cu ochii intristati se priveste inca o data in oglinda, isi coboara bretelele rochiei de pe umeri si isi oglindeste corpul acum gol. Pielea-i fina de pe maini, usor bronzata pe timpul verii, avand in prelungire degete subtiri si lungi ii caracterizeaza moliciunea corpului. Se ascunde sub ploaia fina a dusului calai, isi atinge corpul fin... cu mangaieri triste. Si ca printesa ce se afla in turnul palatului ce-si asteapta printul sa vie s-o salveze, ea sta acum sub atingerea fina a stropilor de apa, asteptand iubitul sa se-ntoarca. Dar el nu mai vine... si ea tot trista e. Iese de sub dus, cu miscari fine isi sterge stropii proaspeti de pe corp. Oglinda e aburita, astfel ca-si ascunde zambetul departe de perfectiune in spatele aburilor fierbinti. Isi inconjoara trupul fierbinte cu prosopul ud, se intoarce desculta in camera sa. Isi aseaza din nou chipul la fereastra si priveste in gol... nu mai vine. Ofteaza incet. Zapada a acoperit intreaga strada, pisicile si cainii s-au adapostit prin scari de bloc sau prin subsoluri... garaje. Nimic nu mai misca in jur. Se lasa intunericul afara si el tot nu mai vine. E trista. Se aseaza pe pat si-si coboara privirea-n palme. Ii vine sa planga, dar inca mai are taria sa n-o faca. Si atunci se aud cheile in usa. Inima-i tresare si un fior ii amorteste intreg corpul. El intra rebegit de frig pe usa, o vede aproape goala si o ia in brate. Pielea calda a fetei il incalzeste. El se dezbraca, ii saruta fruntea si pleaca in bucatarie. Isi toarna apa intr-un pahar si se-ntoarce. Ea-l asteapta emotionata pe marginea patului, cu parul ud si cu prosopul inca in jurul corpului. El se-aseaza langa ea si incepe a-i gadila umerii. Ii saruta gatul calm, urca treptat catre barbie, obraji, nas, ii inchide ochii si-i saruta pleoapele. Apoi ca o fiara iesita din cusca ii musca urechea stanga si-o dezgoleste. O tranteste pe pat si o saruta cu pasiune. Musca din sanii ei goi ca doua mici gutui inghetate, ea rade cu tristete in suflet. Stie ca el n-o iubeste, ca ea nu-nseamna nimic in sufletul lui... Nici ea nu-l iubeste... Dar si-ar dori ca macar o data sa fie a lui din dragoste si nu din compatibilitate sau pasiune. Inchide ochii si se lasa purtata de pasii lui. Fac dragoste in intunericul camerei... El o priveste cu duiosie in ochi, ii strange mainile si o mai saruta o data pe buze. Se ridica, se imbraca, o lasa sa-l sarute cat pofteste si pleaca. Ea isi pleaca fata in palme si suspina. Si-ar dori sa-si verse amarul in lacrimi... dar nu poate. Nu vrea sa sufere pentru el. Se imbraca si ea... iese afara in frig si priveste cum el dispare in departare sub bataia fulgilor de nea...
Se intoarce trista in dormitor, soarbe dintr-o ceasca fierbinte de cafea. Priveste fix 37 de secunde in fata bibliotecii, alege o carte la-ntamplare si-si coboara privirea in paginile ei. Desi nu se poate gandi deloc la cele povestite in carte... continua sa se prefaca. Fiecare cuvant o duce cu gandul la cele intamplate in patul ei. Se ridica, se aseaza pe scaun, continua sa citeasca, e convinsa ca locul e de vina. Dar prezenta lui inca o bantuie. Si in timp ce intoarce paginile cartii simte cum parfumul lui dantuie in aer. Deschide larg fereastra. Dar parfumul lui i-a inghitit tot corpul. Se intoarce sub dus... dar imaginile nu ii ies din minte. Si plange o data cu stropii de apa...

Mi-era dor sa scriu...

Shmecheria se termina!

Si uite asa vacanta ia sfarsit! Cum am petrecut zilele minunate ale vacantei? Ei bine... primele 3 zile, patul mi-a fost singura destinatie. O raceala stupida m-a prins in bratele ei si m-a pus imediat la pamant. Dupa care a urmat ziua lui Vlad, dupa care o zi libera de liniste si pace... (credeam io), zi in care de fapt, am facut cam toate pregatirile pentru... prajitureala. Trebuie sa va spun, in ce ma priveste pe mine, a fost un succes! Desi, imi pare rau de placinta cu mere, fara fund! Data viitoare imi cumpar o lesa, sau un set de catusi, ceva, s-o tin pe Ruxi legata pana se fac cookiesurile. Mai mult de doua tavi... ea le-a dat pe gat... Dar s-o luam de la capat.

La 8 dimineata telefonul suna... Ma ridic plictisita din pat, privesc peisajul trist de pe geam, toti dorm in continuare, doar io m-am trezit. Golesc biroul din sufragerie si imi mut taraba in sufragerie, unde totul pare in ordine. Mi-aduc aminte de placinta facuta in seara precedenta, ma uit sa fie inca intreaga, sa n-o fi descoperit-o care in cuptor. E acolo, sta bine merci. Ma apuc sa prepar aluatul pentru pizza, la 10 e gata. Atunci m-apuc si intind rufele. O-R-I-B-I-L. Urasc sa-ntind rufele! E un spatiu atat de mic si rece... parc-ar fi o pestera!
Pe la 11 incep sa soseasca "musafirii", evident, am incercat pe cat posibil sa-i fac sa se simta ca acasa... la mine (ahahah). Profitand si de prezenta feminina din grupul nostru, am tras dupa mine doua femele cu care am pregatit restul... chestiilor. Timp in care am invatat-o pe Gabitza cum sa-ntinda aluatul de pizza in tava, Irina dandu-i explicatii de experta!
Pizza s-a mancat imediat. Chit ca unii au strambat din nas la prezenta rosiilor pe felii, dar s-a putut manca si in absenta lor. Unii chiar au venit dupa o a doua portie, cand io si Gabitza chiar nu apucasem sa mancam nimic...
O scena de memorat ar fi cea care implica in rolul principal aluatul pentru cookies. Se ia ditamai castonul de... aluat, si se tenteaza publicul inspre a-l gusta. Toata lumea multumita, incantata, ba chiar unii cerand si-o "a doua portie". Desigur, dintre toate experimentele, exista un specimen care cam refuza a-si introduce acea "coca dezgustatoare" in gura, si anume, Denisa. Dupa o demonstratie personala, isi infige si ea degetele in aluat, desigur, pe varf numai, si gusta. Se stramba usor, cred ca numai de fatada, pentru ca dupa numai 5 minute, timp in care spalam vasele, fiind cu spatele la ea si la castronul de aluat, isi mai infige de vreo 2-3 ori degetele in amestecatura, purtand pe chip un zambet urias de placere. Deci de-asta-mi esti femeie... zici ca nu-ti place, eh?
Cum spuneam... cat stateau prajiturile-n cuptor, Ruxi isi tot facea drum catre bucatarie sa ne supravegheze. Nici n-apucam sa scoatem o tava din cuptor, ca ea deja era pe capul nostru si ne fura din prajituri. Si oricat m-am chinuit io s-o iau pe sus... acum sincer vorbind, cat o vedeti voi pe ea de mica, are o forta extraordinara! Mi-a fost cu neputinta s-o scot din bucatarie. Si nici macar Gabitza si Denisa n-au reusit. Pana s-a hotarat ea sa plece, am ascuns cookiesurile pe unde am putut. Locul cel mai potrivit s-a dovedit a fi in spatele filtrului de cafea. Dar deja mai aveam numai vreo doua tavi de scos cand ne-am dat seama de asta... Si cum veneam cu castronelul plin de cookies (spre final am pastrat 3 cookies uriasi!), Bogdan a pus ochii pe cel mai mare dintre toate, si... cum era de asteptat... s-a cam fript. Am apucat si io sa mananc vreo 3, cred.
Pe la 4, 5 au inceput sa-si gaseasca drumul spre casa, am strans, am facut curat, si de pe la 7 deja simteam ca pic de somn... Desigur... am stat treaza pana cu mult dupa ora 2 noaptea... ca de-obicei. Si a doua zi... dupa ce in primele 3 zile fusesem extra-racita, m-am trezit ragusita. N-aveam voce mai deloc, de fapt. Iar azi dimineata, in momentul in care trag draperia la geam, cat pe ce sa-mi pica fata... ningea cu fulgi cat palma! Si inca mai ninge, fulgi mai mici, ce-i drept... important e ca inca mai ninge. Dar maine... ce ma fac io maine? Am de mers juma' de ora pe jos pana la scoala... si mi-e o sila...
A fost o saptamana fara cafea. Stiu doar c-am baut parca miercuri, inainte sa plec la ziua lui Vlad o ceasca... am fost lesinata toata saptamana, mai putin vineri, cand eram agitata la maxim. MAXIM AM SPUS!

Orbit...a

Un titlu "aparte". Poate si pentru ca mestec acu ceva guma orbit, desi cred ca titlul meu se refera mai mult la calatoria mea spre magazinul care se afla la dăuaj de metri langa mine. Io n-am mai iesit de prea multa vreme din casa fara ochelari (bine, ca in ultimele 3 zile n-am mai iesit deloc din casa, avand in vedere ca am fost racita) si astazi ce mi-am zis io? Ca tot m-a trimis balaurul dupa paine (zic balaur in sens frumos, ca-mi place cum suna, no offense), zic hai sa merg fara ochelari, sa-mi mai vada lumea chipul *insert stupid face here*. Bun... toate bune pana deschid usa la bloc si observ ca totul se misca in jurul meu. Avand in vedere ca ochelarii mei nu sunt numai pentru... vedere, ci mai ales pentru focalizare si pentru ca-s putin cam fotosensibila, cand lumea se misca si io n-am ochelari, ochii mei se intersecteaza putin. In acel moment in care am pasit cu emotii pe prima treapta a blocului, inima mi se tulburase asemeni vinului din butoaiele bunicului (ca pune cam mult zahar in vin), iar privirea imi fugea cand la un claxon, cand la un latrat de caine, cand la vreo pasarica zburatoare... de fapt, privirea imi fugea in toate sensurile in acel moment. De-asta (bine, nu numai de-asta) prefer io sa merg cu ochelarii pe nas cand ies pe strada... asa nu-mi atrage privirea dacia vecinului din blocul de langa, ci mercedesul ala negru si lucios, in care, evident, se asculta cea mai comerciala muzica din cate poti gasi (INNA si dijei nu stiu cum de preferat, sau manele). Pentru ca atunci cand port ochelari nu-mi atrage atentia mosulica ala care striga dupa caine, ci tipul ala bun care umbla singur pe strada si face pe fitosul, si mai ridica si din spranceana... mai ales pe gheata de afara, prinde bine, apia se topeste gheata de sub picioare si mi-e si mie mai usor sa merg...
Mnah, trecand la lucruri mai serioase, astazi dracovenia mea (ahem, fratele meu mai mic)... am avut o intrunire serioasa in bucatarie, unde am vorbit despre gagicile lui de la gradinita si cum pe el nu-l intereseaza si alte chestii... desigur, face pe inabordabilul. Si am tot vorbit de activitati la care pot lua parte atat masculii cat si femelele, facnd referire la varsta mea, ca la noi se pot strange ambele sexe la un poker, fara sa fie discriminate femeile: AH, PAI TU ESTI FATA, NU POTI SA JOCI. Astfel, prin logica mea incredibila, l-am sfatuit sa invete sa joace tabinet, sa le dea gata pe gajicile lui de la gradinita. Desigur, pan-acu el nu stia decat razboi. Avand in vedere ca tocmai acum e perioada lui de dezvoltare a numerelor, cu adunari si chestii de-asta, am pus mana pe teancul de carti de joc si ne-am asezat la mine pe pat si l-am invatat sa joace tabinet. Prima mana am scos usor 13 puncte, la a 2a a avut norocul ca din prima i-a picat "chinta roiala" si un 2. In ciuda faptului ca NU ne suportam mai deloc unul pe celalalt, astazi am colaborat cat se putea de bine, l-am invatat sa joace tabinet, l-am lasat sa si castige de cateva ori, ba chiar a si castigat el singur la fel de bine. Am speranta ca pana merge la scoala il invat sa joace si poker, sa nu ma mai plictisesc jucand pe hai faiv sau pe facebuci.
Intr-adevar, sunt zile de vacanta, care ma plictisesc putin. Dar imi gasesc amuzamentul in propriile mele experiente plictisitoare, cum aluneca o baba in fata mea pe gheata, sau cum chiar eu imi lipesc fundul de trotuarul inghetat (in mod involuntar), prin alunecare... de bocanci. Dar nu mai e asa mult din vacanta, si chiar daca nu am cel mai mare noroc din lume (pentru ca-s o groaza de lucruri care imi arata cat ghinion pot sa am, dar nu scriu aici despre ele, ca-s catusi de cat personale...). Dar prefer sa scriu despre toate aceste intamplari, si sa fac in asa fel incat mie sa mi se para amuzante mai tarziu.
Va salut, va urez o zi buna, ca acum trebuie sa ma pregatesc a decola.

Ce ne rezerva viitorul?

Astazi, din categoria "Sentimentalisme", vor lua parte emotiile mele in a organiza o "Prajitureala" a la X A la mine acasa. E greu sa organizez ceva, mai ales cand e vorba de ceva ce tine de mine. Imi pare rau ca sunt atatea faze amuzante ce se petrec in viata mea de zi cu zi, si unele nu le retin, iar pe cele pe care le retin nu le pot posta aici. Recunosc, postul anterior a fost jalnic, o adunatura de sentimente si ciuda pe ziua deloc norocoasa de care am avut parte.

Reteta de Prajitureala

Se ia una bucata Ruxi, care trimite mass la toata clasa, se ia una bucata Kid care trimite acelasi mass doar putin modificat (kid->mine), se aduna de pe ecran posibilitatile de participare/nu la "marele eveniment", se amesteca in continuare acele posibilitati, ideea se baga la cuptorul mintal pentru coacere si analizare. Dupa un lung proces de... procesare... ideea revine in "voga" si este pusa in practica.


Recunosc, parintii mei nu sunt cei mai indulgenti din cati poti gasi. Avand in vedere ca bunii mei colegi s-au cam rugat de mine sa le fac o placinta cu mere, iar io le-am respins "frumusel" cererea, saptamana viitoare imi voi lua revansa cu o zi de gatit. Desigur, totul a fost planificat inca dinainte de a cere "permisiunea" parintilor. Pentru ca stii cum e... uneori "nu ma lasa parintii". Spre surprinderea mea, au acceptat fara niciun semn de... neacceptare. Daca ieri ideea de a face o prajitura ma plictisea complet, astazi aveam un chef urias sa fac cookies cu ciocolata. Dar n-am apucat sa fac, pentru ca in final am adormit.
Totusi, zilele astea am avut de-a face cu o groaza de filme. In mai putin de 3 zile am vazut... o groaza de filme! Imi cer scuze ca nu povestesc in detaliu ce filme am vazut, cum au fost, care m-au impresionat si care nu, dar dupa ce am jucat timp de aproximativ o ora Popa Prostu' (n-are nicio legatura cu colegul nostru Popa, doar ca a jucat si el), si am ras de miscarile elegante ale lui Titan (zis si Fitzan) de a schimba damele intre ele, sunt putin cam ragusita. Si pentru a accentua ideea de super-tocilara ce sunt... astazi am ramas pana la ultima ora in scoala, desi toate mediile erau incheiate (desigur, mai putin cea la geografie, cum era si de asteptat).
Desi nu asta a fost ultima zi de scoala, maine avem ocazia sa ne luam ramas bun de la primul semestru din clasa a 10a. Dar presupun ca n-o sa fie cu mult mai interesanta ziua de maine decat restul. Si daca asa va fi, voi schimba probabil continutul acestui post.
Fiindca maine este totusi zi de post (?! totusi, eu chiar nu tin post), zic mai bine sa postez de azi, ca maine sa postesc de la postare. Desi mereu am urat vacanta, considerand-o o simpla perioada de plictiseala si de despartire de colegi, ABIA ASTEPT MINI VACANTA ASTA! Nu mai pot, recunosc, mai ales pe frigul asta! In fiecare dimineata trebuie sa ma trezesc devreme, iar io deja de la Revelion incoace ma trezesc abia dupa 7. Si... totusi, am juma' de ora de mers pe jos. Vacanta aceasta este NECESARA, dar nu si suficienta. M-am bucurat tare mult ca mi-a scos media 10 la franceza, dar mai ales ca am media 9 la mate!!! Deh, asta-nseamna (si n-am copiat intentionat expresia lui Dumitru) sa ai norocul scris in frunte si sa pici de serviciu pe scoala tocmai cand restul colegilor dau lucrare, si sa nu fii ascultat tot semestrul decat o singura data! Este? (intrebare la care am primit raspunsul: cum sa nu este? by "Fitzan")
Ok, deci ce imi rezerva viitorul? Momentan nu stiu nimic. Stiu doar ca parintii (ma bufneste rasul cand aud cuvantul asta, dar nu stiu de ce) se apuca de izolat camera micutului soldat (fratele meu, stresul no.2 din viata mea, dupa R-tardul care-mi tot da mesaje amoroase). In rest... pentru mine viitorul apropiat inseamna filmefilmefilmefilme si poate o sa si citesc ceva. Sper sa ma apuc, macar, de Patul lui Procust... desi, cartea are scrisul prea mic. Iar pentru ceilalti, o portie de prajituri, cu putin noroc si ceva pizza.

P.S. cand zic sentimentalisme, inseamna o adunatura de idei si sentimente care-mi trec aiurea prin minte, si tocmai pentru a scapa de ele din cap le scriu aici. Desigur, ar trebui sa ma apuc sa scriu si niste versuri de manele, ca deja simt ca-mi bubuie capul.